CHRIS – Blog oficial

SURPRIZA  (Apoc 22:1-5)

01.03.2010  Primavara mi-a batut la fereastra. Cu degete subtiri, de roua, a ciocanit usor in pervaz, si a suflat peste mine aroma de pamant reavan si flori de camp. Intr-un vartej de culori si miresme, s-a apropiat de patul meu si mi-a soptit, cu glas de vant domol, ca un susur venit dintr-o alta lume, ca intr-o zi, vom merge impreuna pe un nou taram, unde soarele nu apune niciodata, unde florile nu se ofilesc, unde nu va mai fi tristete nici condamnare. Cu un gest delicat a imprastiat apoi in jur petale de toporasi si violete, si s-a indepartat, cu pasi gratiosi, lasand urme fine pe covorul de iarba proaspata. Cu ochii impaienjeniti de somn,trezit din visare, cobor din pat sa deschid fereastra. Oh, nu era Primavara! Esti chiar Tu, Isus! Bine ai venit!
NU  (Ps 139:1-5)

02.02.2010 Exista vreun pas pe care l-am facut, fara ca Tu sa nu-mi fi cunoscut dinainte cararile? Exista vreun cantec pe care Ti l-am scris fara sa fi rasunat in auzul Tau inainte de vesnicie? Exista vreo decizie pe care am luat-o fara ca Tu sa fi stiut, din timp, toate framantarile si nehotararea mea? Au fost, oare,  pe buzele mele sau in inima cuvinte, rostite sau nu, pe care Tu sa nu le fi ascultat cu veacuri in urma? Sunt oare zboruri, caderi sau rascruci, nelinisti si infrangeri in viata mea, fara ca Tu, deasupra cupolei timpului, sa le fi cantarit si aruncat in uitare?

OGLINZILE MINT  (Ps 139:14)

03.02.2010  Ma uit in treacat in ovalul atarnat pe perete si nu gasesc nimic sa ma atraga. Un chip obisnuit, cu trasaturi banale, care n-ar putea aparea niciodata pe prima pagina a vreunei reviste. Usor stanjenit, incerc sa-mi ocolesc propria-mi privire. Dar Tu Te uitii in ochii mei, Imi iei obrajii intre palme si-mi spui, pentru a cata oara, ca ti-e drag de mine, ca am o valoare nemasurata, ca ai platit un pret inimaginabil pentru portretul meu si ca ma gasesti perfect. Si imi mai spui ca, da, poate imaginea mea nu va aparea vreodata int-o revista, dar numele meu este deja scris cu litere de-o schioapa, stralucitoare, in Cartea Vietii.

SI DACA …( Dan 11:32-35)

04.03.2010  Daca intr-o zi se va intampla sa fiu izolat de fratii mei, cat din dragostea mea pentru ei va ramane? Daca Cuvantul Tau imi va fi luat din mana si ars, cat din El voi mai putea pastra in mintea mea pentru a reusi sa-mi mentin echilibrul ? Daca voi fi intanltuit, iar gura imi va fi inchisa pentru totdeauna, cat voi mai sti, oare sa Te laud cu inima mea? Daca ochii imi vor fi scosi si nu voi mai putea privi minunile Tale, cat din credinta mea nu se va fi pierdut si voi izbuti sa-Ti vad slava si puterea doar cu ochii sufletului?

MAI MULT  (Ps 130:6)

05.03.2010  Mai mult decat astept un prieten care a intarziat la intalnire. Mai mult decat as dori sa-mi revad parintii si fratii, dupa ani intregi de exil. Mai mult decat un ratacit prin pustiu, masurand zarea, cu privirile arse, in cautarea oazei binefacatoare. Mai mult decat un prizonier asteptand, infrigurat, eliberarea. O, Domnul meu, mai mult decat orice, imi este dor de Tine!
CE POT FACE DOUA MAINI DIBACE?  (1 Tim 2:8)

06.03.2010  Unii spun ca ar putea citi in ele destinul. Eu stiu sa fac, cu ele, lucruri mai putin neobisnuite. Pot sa strang mana unui prieten si sa-l imbratisez cu caldura. Pot sa astern pe hartie cuvintele care imi cutreiera gandul. Pot sa ciupesc corzile ghitarii sau sa lovesc clapele pianului, in cantece de lauda. Pot sa leg o rana sau sa ridic pe cineva cazut in noroi. Pot sa tai valurile si, in situatii extreme, as putea chiar salva pe cineva de la inec. Pot sa ating, cu tandrete, un obraz inlacrimat. Dar simt ca rostul lor este pe deplin implinit doar atunci cand, alungand mania si indoiala, intr-un gest de adorare, le inalt catre Tine.

OCHII   (Ps119:18)

07.03.2010  Uneori ii inchid instinctiv, refuzand sa mai privesc ce se intampla in jurul meu. Alteori ii pastrez inchisi, pur si simplu pentu a-mi lasa imaginatia sa zboare, pentru a ma cufunda in visare si a evada intr-o alta lume. De cele mai multe ori, insa am senzatia ca oricat m-as stradui sa observ lucrurile asa cum sunt ele, ceva imi scapa; e ca si cum as fi inconjurat de o ceata deasa sau ca si cum as privi totul din spatele unei cortine opace. Imi doresc atat de mult, sa Te vad asa cum esti Tu, in splendoare si stralucire, in maretie si slava, sa vad, in detaliu, lucrurile minunate pe care le-ai creat pentru mine, desprinde-mi, te rog, stratul de tina de pe pleoape, Doamne, deschide-mi ochii!

URECHILE  (Eze 3:10)

08.03.2010  Cu auzul am aceleasi probleme. Uneori as vrea sa opresc cumva lucrurile care imi ajung la urechi. Pentru ca, odata intrate in mintea mea, ele pot sa-mi demoleze convingerile si sa ma faca sa o iau pe o cale gresita. Se intampla chiar sa-mi provoace asa de mari confuzii incat sa nu mai pot deosebi adevarul de minciuna. Dar vocea Ta, Doamne, vreau s-o pot distinge clar dintre toate glasurile ce-mi cutreiera gandul. Cuvintele Tale mai dulci decat mierea sunt o desfatare pentru sufletul meu. Pastreaza-mi, Te rog, auzul limpede, sa-Ti pot asculta soaptele calde si mai pline de miez decat miile de voci ale lumii.

GURA  (Ef 4:29)

09.03.2010  Cu gura se pare ca as avea cele mai mari probleme. Cateodata ma surprinde atat de mult incat aproape ca ma face sa cred ca e un “alter ego” al meu. Din competitiile cu gandurile mele, aproape de fiecare data iese invingatoare. Deseori m-a tradat si a tinut cu tot dinadinsul sa-mi arate ca e aproape imposibil de controlat. Dar, Doamne, Tu poti sa ma ajuti sa-i dau intrebuintarea cuvenita: sa calmeze, cu blandete, furtunile, sa imparta cuvinte de incurajare si apreciere, sa marturiseasca adevarul Tau, sa daruiasca nu blesteme ci binecuvantari si, mai presus de toate, sa-Ti declare, fara rusine, domnia, si sa rosteasca, in orice vreme, laudele Tale.
PICIOARELE  (2Sam 22:31-34)

10.03.2010  M-au dus, de-a lungul timpului, prin locuri nebanuite. M-au purtat pe crestele vesnic inzapezite ale muntilor si pe nisipul fierbinte al plajelor tropicale. Totusi, nu au nici cel mai mic simt al orientarii. Daca le-as lasa sa
actioneze din instinct si nu le-as da comenzi precise, cu siguranta drumul meu s-ar termina intr-o groapa adanca. Condu-mi, Doamne, pasii, sa mu mai ratacesc, sa nu mai alunec, sa nu mai cad. Tine-ma de mana si arata-mi drumul drept din noapte catre zi. Fii ghidul meu in labirintul acesta care pare ca nu mai are nici o iesire. Calauzeste-ma spre lumina. Iar cand am obosit, lasa-ma doar sa ingenunchez in fata Ta si sa-Ti imbratisez picioarele!

PRIETEN (Prov 27:6)

11.03.2010  Multumesc pentru prietenii din copilarie cu care am impartit acelasi sandwich la scoala si de la care am invatat ca, oricat as fi de sarac, tot mai pot sa daruiesc ceva. Multumesc pentru prietenii din tinerete cu care mi-am impartasit secretele si care mi-au demonstrat ca, in doi, tristetile sunt mai putin apasatoare,i ar bucuriile mai mari. Multumesc pentru prietenii de azi care imi accepta capriciile si imi ofera din cand in cand un zambet, un umar pe care pot sa ma sprijin, o mana de ajutor, amintindu-mi ca nu sunt singur pe lume. Multumesc si pentru prietenii care, de-a lungul timpului, m-au tradat dar m-au facut mai puternic si intelept. Multumesc, mai ales, pentru prietenia ta dintotdeauna, Isus, mai pretioasa decat toate acestea la un loc.
INIMA DE TATA  (Luc 15:20-24)

12.03.2010  Am fost egoist pana la capat. M-am intors acasa pentru ca imi mergea mie rau si nu pentru ca-Ti provocasem Tie o durere imensa, odata cu plecarea mea. M-am gandit doar la mine, pana in ultima clipa, in intentia mea de a supravietui. N-am socotit nici un moment ca mai intai ar trebui sa recuperez cumva paguba ce Ti-am provocat-o; am revenit la palat pentru ca acolo era cald, gaseam hrana si adapost pentru mine. Imi repetam, in gand, ca pe o poezie, cuvintele pe care planuiam sa le rostesc in fata Ta cand, cu ochii impaienjeniti, Te-am vazut alergand in intampinarea mea. Stiam ca esti bun, dar totusi, asteptam sa ma dojenesti sau macar sa-mi pui conditii pentru viitor. Dar preocuparea Ta nu a fost pacatul meu, ci sa ma faci sa stiu ca sunt acceptat deplin si ca ma iubesti ca inainte.

SPERANTA MOARE ULTIMA  (Iud 1:24)

13.03.2010  …Dar, totusi, moare. Ce mai fac dupa ce s-a stins complet? Sunt lucruri pe care am vrut cu ardoare sa le schimb,  dar au ramas la fel. Sunt batalii pe care le-am dus, incrancenat, pana cand mi-am dat ultimul strop de vlaga si am cazut inert, in tarana. Sunt vise la care am renuntat cu inima sfasiata, pentru ca, pe ecranul zilelor nu mai scria “va urma” asa cum ma obisnuisem, ci rece si frivol, “the end”. Ma aflu chiar acum la o rascruce de drumuri necunoscute. Nici nu mai stiu cum am ajuns aici. Stau langa trupul fara viata al Sperantei. Am asistat, neputincios si confuz, la ultima ei suflare. Fara ea,habar nu am ce sa fac si incotro s-o apuc. Cum s-o resuscitez? Prin ce metode as putea sa-i fac, din nou, inima sa bata?
Hey, ma aude cineva? Save Our Souls!!!

MARATON  (Evr 12:1)

14.03.2010  Alerg. Nu stiu precis in ce directie, dar trebuie sa alerg. Ceilalti au ramas in urma sau m-au depasit demult… habar nu am, dar nu trebuie sa ma opresc. Alerg. Defapt, datul acesta din maini si din picioare nu cred ca se mai numeste “alergat” dar trebuie sa ma misc, sa ma tarasc macar, sa-mi pun sangele in miscare. Nu-mi mai simt extremitatile, sunt aproape amortit iar respiratia mi s-a transformat intr-un fel de suierat dar… alerg. Mi-e trupul de plumb si mintea incetosata dar mai sunt, totusi, constient ca, daca ma voi opri, in tinutul acesta inghetat, crivatul si gerul ma vor transforma instantaneu si ireversibil intr-un sloi de gheata. Alerg.
ECHILIBRISTICA  (Evr 3:1)

15.03.2010  Tine-mi privirea atintita in sus! Sprijineste-mi cumva, tamplele. Vorbeste-mi, spune ceva! Fa un semn, un gest cat de mic, o magie, orice numai distrage-mi atentia de la haul imens ce s-a deschis sub picioarele mele. Trimite ingeri. Arata-mi ca esti acolo. Doamne, firul pe care merg e mult prea subtire. Daca-mi scap, o clipa, privirea in jos, ma voi prabusi!
… (Marc 10:46-52)

16.03.2010  Nu vreau sa cred ca vei trece pe langa mine fara sa-mi spui ceva. Doamne, am ajuns asa de greu aici; nu ma ignora. Atinge-ma, intreaba-ma “Ce vrei sa-ti fac?”, opreste-Ti, pentru o secunda doar, privirea la mine. Am auzit ca vindeci, am auzit ca ierti, am auzit ca poti face lucrurile noi, ce-ar trebui sa fac ca sa-Ti atrag atentia? Nu, Te rog, nu Te indeparta!…

STATUILE  (1 Cor 7: 29-31)

17.03.2010  Statuile nu plang. Urmele de pe obraji nu sunt ale lor, ci ale lacrimilor ploii, statuile n-au invatat sa suspine sau sa ofteze. In singuratatea lor, ele nu au dezamagit si nu sunt dezamagite, nu au dorinte, doruri sau vise neimplinite si nici un regret nu le-a macinat nisipul gandurilor. Cu privirile goale si fara vreo grimasa care sa le tradeze emotiile, statuile trec impasibile si demne prin anotimpuri si nu poti sti daca le doare sau nu atunci cand cineva isi scijeleste numele pe suprafata lor slefuita sau cand devin tintele aruncatorilor de pietre. As vrea sa fiu o statuie. Un chip de piatra, ingenunchiat, cu fruntea cazuta in tarana…

DACA AR FI ULTIMA ZI… (Apoc 21:1-4)

18.03.2010  Eu mi-as petrece ultimele ore in inchinare, ca si un preambul pentru ce va fi sa se intample. As fi in extaz, cred ca as sari in sus de fericire la gandul ca, in foarte scurt timp, ma voi intalni cu Regele si Salvatorul meu si Ii voi putea imbratisa picioarele! Ce as putea asa regret ca las aici? Ce lucruri ar putea fi in lumea asta, dupa care sa-mi para rau? Nimic din ce mi-a oferit planeta asta cenusie nu se compara cu slava care ma asteapta acolo. Cred ca, in ultima zi, as scrie un cantec de lauda pe care-l voi canta personal, fata in fata, lui Isus!
MA SIMT DEPASIT  (1Cor 13-12)

19.03.2010  … si mi-e rusine ca dupa atata timp decand pretind ca suntem impreuna, nu am ajuns sa Te cunosc deplin, sa inteleg ce-mi vorbesti si sa am incredere in Tine. Nici autosugestia nu mai functioneaza. E ca si cum creierul meu ar folosi un limbaj care mi-e complet strain. Incerc zadarnic sa inod firele rupte; nu se mai potrivesc. Raspunsurile peste care dau sunt in acord cu alte intrebari, nu cu ale mele. Doamne, poti sa faci lumina in haosul acesta? Lipeste, peste buzele mele cuvantul “biruinta”.

Share on Facebook