ADIO, RELIGIE!

ADIO, RELIGIE!

Nu voi izbucni in lacrimi, nu e cazul sa facem o scena sau sa devenim nostalgici, nu-mi voi exprima regretele pentru ce a fost sau ar fi putut sa fie intre noi si nu-ti cer nimic acum, la despartire, pentru ca, oricum, nu avem nimic de impartit …
Te parasesc!
E timpul sa fim onesti si sa punem capat acestei situatii jenante, ca a unor doi fosti amanti care nu mai au demult nimic in comun, dar care inca locuiesc impreuna. De fapt, intre noi nu a fost niciodata o relatie profunda; ceva n-a mers, inca de la inceput. Sa fi fost din vina manifestarii instinctului meu de aparare in fata deselor tale accese de gelozie nejustificata, sa fi fost motivele pentru care te-am banuit uneori de ipocrizie… nu stiu. Oricum, tu ai avut intotdeauna alte interese si preocupari decat sufletul meu.
Te parasesc pentru ca oricat ti-am dat, niciodata nu a fost destul pentru tine. M-ai devorat, m-ai consumat, m-ai folosit fara sa-mi oferi ceva bun in schimb. Eu ti-am oferit tineretea mea, timpul meu, energia mea, creativitatea mea, tot ce am avut mai valoros. Iar tu, vesnic indispusa, vesnic acuzatoare si posesiva, ai profitat de sinceritatea mea si de nevoia mea de Dumnezeu, m-ai hranit cu tot felul de surogate si m-ai tinut inchis in colivia care, imi spuneai, imi garanteaza siguranta si protectie, dar de unde eu nu am putut sa vad niciodata soarele! Si in care, ciudat, nu m-am simtit niciodata cu adevarat sigur si protejat. Eu am fost creat sa zbor, sa ma inalt, sa ma confrunt cu furtunile si sa trec dincolo de ele, de fiecare data mai puternic si mai intelept.
Te parasesc pentru ca am obosit sa-ti ascult repetatele reprosuri pentru ceea ce nu am reusit sa fac intru a te multumi si amenintarile cu care m-ai intampinat de fiecare data cand am cautat sa avem o conversatie deschisa si sincera, cu cartile pe fata, despre noi, despre raportul intre insusirile noastre comune sau diferite, despre cum am putea imbunatati legatura noastra subreda. Practic, tu nu m-ai ascultat niciodata. Si chiar dupa atatia ani de convietuire, pot sa spun ca nu ma cunosti. Tu nu ai vrut sa ma cunosti, nu ai manifestat interes pentru mine decat in masura in care ai avut un avantaj, un profit; preocuparea ta continua fata de mine a fost sa primesti, nicidecum sa daruiesti. Imi spui ca Dumnezeu este in posesia ta si ca numai tu poti sa mi-l oferi? Hei, nu mai conta, macar in momentele astea, pe naivitatea mea! Lista ta de reguli si randuieli stabilite fara temei, cu scopul de a ma subjuga, si nu pentru a ma ajuta sa descopar eliberarea pe care mi-a adus-o Isus Christos, nu are nimic de a face cu Adevaratul Dumnezeu!
Tu mi-ai pus in fata o imagine a unui dumnezeu capricios, grandoman, vesnic nemultumit, mereu pregatit sa ma pedepseasca si sa ma taxeze si mi-ai poruncit sa ma inchin lui si sa-l venerez. Dar stii, cand am avut curajul sa-l caut pe Dumnezeu in afara granitelor tale, cand mi-am luat inima in dinti si am pornit intr-o calatorie personala pentru a-L cunoaste, am descoperit ca Dumnezeu nu e asa; Dumnezeu e Libertate si Eliberare, e Zbor inalt, e Odihna, e Har, e Armonie si Adevar, e Daruire si, mai mult decat atat, Dumnezeu e Iubirea Intruchipata! Si ca, asa gresit, cum ma consideri tu, e topit de dragul meu! Ce greu mi-a fost sa inteleg, dupa toate invinuirile pe care mi le-ai adus de-a lungul anilor, dupa toate conditiile tale absurde si poverile pe care le-ai asezat peste sufletul meu, sa inteleg ca El ma iubeste exact asa cum m-a creat, exact asa cum sunt, cu cicatricile si cu neputintele mele! Pentru ca asa cum imi pretinzi tu sa fiu, trebuie sa recunosc, nu voi fi niciodata.
Mi-ai spus mereu ca te incomodeaza intrebarile mele. Mi-ai sugerat sa nu pun intrebari si sa iau toate lucrurile asa cum mi le servesti tu. De fapt, mi-ai interzis sa gandesc. Si pentru multa vreme demersul tau a avut succes. Infatisarea ta cameleonica, abilitatea ta innascuta de a jongla cu emotiile mele, de a ma face dependent de tine, toate astea au nascut in mine un soi de blazare, de resemnare, de lipsa de vointa, datorita increderii oarbe pe care ti-am acordat-o. Si asta mi-a fost fatal, deoarece am pierdut foarte multe lucruri in viata, datorita tie.
Spui ca nu e adevarat? Vrei sa vin cu dovezi? Prea bine!
In primul rand, mi-am pierdut sanatatea si sansa de a trai normal. Boala cu care m-am nascut si care ar fi putut fi inlaturata in copilarie, o port datorita faptului ca ai considerat ca e o ofensa la adresa ta ca parintii mei sa apeleze la medici. In naivitatea lor, proaspat cazuti in capcana ta, ei s-au increzut in solutia pe care le-o promisesei. Solutie care, desigur, n-a mai venit…
Apoi, am pierdut o multime de prieteni, oameni frumosi si sinceri, datorita pretentiei tale de a ma “izola de lume”. Eticheta pe care m-ai fortat s-o port mi-a adus dintotdeauna respingere, a trezit suspiciuni din partea celorlalti si m-a impiedicat sa iubesc si sa ma las iubit. Pentru ca nu ai cum sa iubesti oamenii daca ii tii la distanta, daca nu te apropii de ei. Ceea ce pentru tine ar fi fost un pericol.
Am pierdut oportunitati, vise, relatii, ani multi si oameni dragi. Un pret prea mare in schimbul a nimic. Stai linistita, nu-ti cer nici un fel de despagubire pentru asta.
Dar te parasesc! Fara mustrari de constiinta si fara regrete.
Stiu, ma vei arata cu degetul, ma vei da altora drept exemplu negativ, vei nascoci lucruri urate despre mine pe care le vei imprastia in stanga si in dreapta si vei renega tot ce am facut pentru tine. Asta e stilul tau, te cunosc bine. Imi asum aceste consecinte. Sentimentul de usurare pe care mi-l da aceasta eliberare imi este suficient ca sa pot face fata loviturilor tale sub centura, ce vor urma.
Ai un nume frumos si seducator. Poate candva ai fost curata si atragatoare dar ai ajuns corupta, egoista, necinstita, lipsita de compasiune, usuratica si materialista. A fost un drum lung, prea lung pentru mine, pe care l-am parcurs impreuna pana sa descopar cine esti cu adevarat.
Din fericire, nici un indiciu din Universul acesta creat de Dumnezeu nu-mi arata ca tu detii exclusivitate asupra Lui!
Si consider ca este inechitabil sa-ti slujesc toata viata in schimbul unui serviciu funerar dragut care, sa fim cinstiti, este singurul lucru concret pe care poti sa mi-l oferi, la final!
Adio, religie!

Spune-ti parerea


Warning: fsockopen(): php_network_getaddresses: getaddrinfo failed: Name or service not known in /home/rochris/public_html/wp-content/plugins/sweetcaptcha-revolutionary-free-captcha-service/library/sweetcaptcha.php on line 81

Warning: fsockopen(): unable to connect to www.sweetcaptcha.com:80 (php_network_getaddresses: getaddrinfo failed: Name or service not known) in /home/rochris/public_html/wp-content/plugins/sweetcaptcha-revolutionary-free-captcha-service/library/sweetcaptcha.php on line 81