Sa poti sa fii un prieten!

Imi place mult sa merg cu bicicleta in natura. Ma simt bine atunci cand strabat trasee mai izolate, departe de zgomotul si aglomeratia orasului, cand descopar locuri noi, peisaje incantatoare, cand respir aer curat si pot sa admir in voie frumusetea creatiei lui Dumnezeu.
Ieri am fost cu bicicleta pe un drum de munte, impreuna cu un prieten. Eu mi-am propus, de la inceput, sa ajung intr-un loc anume, destul de departe, dar el a spus ca nu crede ca este in stare sa urce atat. Pana la urma, impletind efortul fizic cu o conversatie interesanta si profunda, trecand cu vederea peste vorbele lui: “Chris, asta e manipulare!”, la insistentele mele, am reusit sa strabatem drumul pana la capat. Dupa cateva ore de pedalat pe un traseu in urcare, ce presupune mai multe portiuni de catarare (pentru cunoscatori), oboseala si-a spus cuvantul, asa ca ne-am oprit pentru cateva minute sa ne tragem sufletul inainte de a ne intoarce.
Era spre seara. Am pornit inapoi, spre oras. Desigur, in vale, bicicletele merg mult mai repede, asa ca in jumatate de ora parcursesem deja o mare parte din distanta pe care o strabatusem cu destul efort mai devreme, la deal. La un moment dat, mi-am dat seama ca prietenul meu a ramas in urma si am vrut imediat sa-l sun sa vad daca nu cumva are probleme cu bicicleta. Surpriza!
Realizez ca mi-am uitat geanta cu telefonul, portofelul, buletinul, cheile de la masina, etc. in locul in care am poposit, adica la capatul drumului.


Bineinteles ca m-am oprit. Am schimbat directia la 180 de grade si am pornit, extrem de ingrijorat, pe drum inapoi. Amicul meu, care venea la vale, nedumerit m-a intrebat ce s-a intamplat. Din mers i-am spus ca trebuie sa ajung sus sa-mi recuperez geanta, in speranta ca nimeni n-a luat-o de acolo intre timp, pentru ca ramasese uitata pe marginea drumului. Eram destul de obosit, dar nu aveam de ales; trebuia sa ajung cat mai repede acolo unde o uitasem; imi imaginam deja ce s-ar intampla daca geanta a disparut.
Sincer, nu as fi asteptat sa se intoarca si el si sa vina cu mine! Ma gandeam ca isi va continua drumul sau, in cel mai bun caz, se va opri si ma va astepta in locul acela. Bicicleta lui era mai rea decat a mea (o imprumutase de la cineva), scotea niste zgomote ciudate, un fel de trancanit la fiecare pedala, seara se apropia, oboseala era evidenta, iar perspectiva de a urca, inca o data, portiunea cea mai grea a traseului, era una cat se poate de sumbra in momentul acela.
Nu ma puteam gandi la nimic altceva decat la geanta cu lucrurile care ramasesera pe marginea drumului. Ma rugam in gand sa nu fi trecut cineva pe acolo. Senzatia de tensiune din articulatii se transforma, usor-usor, in durere. Transpirat, gafaind, pedaland din greu, mi-am dat seama ca trancanitul pedalelor bicicletei din spatele meu nu s-a oprit.
Nu va puteti imagina cat de mult a insemnat pentru mine faptul ca prietenul meu nu m-a parasit! Poate parea banal, dar in momentele acelea nu ar fi putut sa mi se intample nimic mai frumos! Ar fi avut toate motivele sa-si continuie linistit, drumul spre casa, fara mine; vina fusese a mea, eu uitasem geanta acolo. Extenuat, a coborat de cateva ori de pe bicicleta si a mers pe langa ea pe portiunile abrupte. Nu mi-a aruncat nici in gluma macar, un singur cuvant de repros, dimpotriva, tot drumul mi-a inspirat optimism si m-a asigurat ca o sa gasesc geanta neatinsa.
Uneori, din micile intamplari ale vietii, invatam lucruri atat de mari. Cat de important este sa poti fi prietenul cuiva! Asta poate presupune un oarecare efort, cateodata, dar gesturile simple, un zambet, o vorba de incurajare, o bataie pe umar sau, pur si simplu, sa stai langa cineva atunci cand traverseaza o situatie neplacuta, costa atat de putin, dar pretuieste atat de mult!
Am ajuns la locul in care poposiseram, geanta era acolo, intr-adevar, neatinsa.
La intoarcere drumul a fost usor. Ne-am amuzat de privirile curioase ale unor muncitori care lucrau la drum, mirati ca ne vedeau trecand pe langa ei pentru a patra oara.

Nu a fost o situatie extrema. Dar nici nu trebuie neaparat sa treci prin situatii extreme pentru a-ti cunoaste prietenii. Eu m-am simtit total binecuvantat, trecand prin aceasta intamplare marunta, sa stiu ca am un asemenea prieten. Multumesc, Raul Maior!
Proverbe 17:17. “Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate.”

Spune-ti parerea


Warning: fsockopen(): php_network_getaddresses: getaddrinfo failed: Name or service not known in /home/rochris/public_html/wp-content/plugins/sweetcaptcha-revolutionary-free-captcha-service/library/sweetcaptcha.php on line 81

Warning: fsockopen(): unable to connect to www.sweetcaptcha.com:80 (php_network_getaddresses: getaddrinfo failed: Name or service not known) in /home/rochris/public_html/wp-content/plugins/sweetcaptcha-revolutionary-free-captcha-service/library/sweetcaptcha.php on line 81